Wednesday, March 29, 2017

Viaţa, all inclusive

Fidel intenţiei de a ieşi din sfera exclusivă a copiilor, şi a prezenta viaţa, cum e ea, B24Kids prezintă mai departe o recomandare pentru părinţi... sau doar adulţi, cu sau fără copii.
Pe 22 martie a avut loc premiera piesei de teatru "All inclusive" de Alexandru Popa. Noi am văzut-o aseară, la Palatul Copiilor. 

O distribuţie de zile mari - Medeea Marinescu, Marius Manole, Mirela Oprişor, Vlad Zamfirescu şi Diana Roman, punctată de regia semnată de acelaşi Vlad Zamfirescu şi scenografia de Mădălina Marinescu, au făcut deliciul unei seri cu râs în hohote! Şi credeţi-mă, eu sunt foarte greu de amuzat, abia dacă zâmbesc aşa, superior, când persoanele de lângă mine se ţin de burtă. Persoane pe care tot eu le numesc, "easily amused" (cu o expresie dintr-un cântec Nirvana, dacă aţi recunoscut).

Dar aseară se întrebau câţiva din grupul nostru, oare, ce-o fi zis lumea că râdeam aşa ca nebunii? Nimic, vă zic eu! Şi ei râdeau la fel! Toată sala râdea ca nebuna!

Pentru că, se ştie, râzi cel mai bine când vezi la alţii ce (nu vrei să) recunoşti la tine. Râzi de scenele pe care i le face ea lui, dar te şi gândeşti: "băi, asta se întâmplă şi la mine în casă". Râzi de umorul de situaţie, de crizele de personalitate, de bine şi de rău râzi deopotrivă.

Iubire şi ură, trădare şi iertare, tinereţe entuziastă şi criza vârstei de mijloc. Într-un cuvânt, viaţa, aşa cum e ea!

Şi, pentru că nu vreau să vă povestesc intriga propriu-zisă, vă las cu întrebarea (retorică): Ce credeţi, există viaţă all inclusive? Viaţa aia, pe care să cauţi s-o faci perfectă, înainte s-o trăieşti de-adevăratelea?

Şi vă mai las cu recomandarea: dacă vreţi să râdeţi cum n-aţi mai râs de mult, dacă vreţi să vă simţiţi şi un pic scuturaţi, pe alocuri, dar numai pentru a vă relua mai bine locul în viaţa pe care o duceţi, mergeţi şi vedeţi "All Inclusive". O să vă placă!

De ce e important să-ţi îngrijeşti propriile emoţii - Laura Markham revine la Bucureşti

În spatele fiecărei ... crize de nervi pe care le-o fac fetelor se află o emoţie a mea, o poveste nedescoperită încă, neasimilată şi neasumată, din copilăria mea. În special fii-mea cea mare "ştie" cum să mă apese pe butoane ceva de speriat!

Zilele trecute, a plecat din nou plângând la şcoală, iar eu am rămas din nou plângând în casă în urma ei, să strâng vasele la bucătărie... şi emoţiile mele risipite prin casă, ca nişte rufe murdare. Ea e supărată şi mi-a spus că uneori simte că n-o înţeleg. Eu am rămas să-mi consum lacrimile de şi în forţă. Aşa o forţă, că am izbucnit:

dar poate că şi eu aş fi vrut să mă ducă cineva să fac sport! Şi să se roage de mine să merg la cluburi de teatru, şi de pictură, şi de leadership! Poate că şi mie mi-ar fi plăcut să mă întrebe mama sau tata ce mai am nevoie! Dar nu s-a putut! Iar tu nu eşti recunoscătoare că poţi! Tu refuzi orice te punem să faci în plus! Tu poţi să faci sport, mama şi tatăl tău sunt alături de tine! Mama nu trebuie să fie şi tată, pentru că tata nu ţi-a murit când aveai 7 ani!

Vorbeam singură în casă... într-un Listening Partnership cu mine însămi. Şi când m-am auzit, m-am oprit şocată! Ce se întâmplă? Cu cine mă cert? Mi-e dor... Mi-e dor de tatăl meu pe care nu l-am cunoscut prea bine, mi-e dor de o copilărie fără griji, mi-e dor să fiu şi eu copilul care e ea, fiica mea mai mare, aşa cum am fost eu, fiica mai mare a mamei mele, prea copleşită de dublul rol pe care şi l-a avut de asumat. Mi-e dor ca mama să fie mai alături de noi, nu atât de prinsă în vârtejul vieţii şi al grijilor cotidiene...

M-am apropiat de mine, m-am înţeles, mi-am acceptat dorul... Şi apoi m-am adunat, că prea mă risipisem. Criza nu era despre fiica mea! Era despre mine. Nu pe ea trebuia s-o cert, ci eu aveam de cernut nişte lacrimi şi un dor.

Iar înţelegerea emoţiilor mele m-a ajutat să fiu mai deschisă cu emoţiile ei. Când s-a întors de la şcoală i-am explica sumar că nu ea era vina supărării mele, şi am putut să o ascult şi pe ea, să-i ascult şi să-i înţeleg supărarea, punctul ei de vedere, preferinţele ei. Pe care dimineaţă nu avusesem puterea în mine să le ascult şi să le înţeleg.


Dr Laura Markham ne învaţă să ne apropiem de noi, să ne înţelegem şi acceptăm pe noi înainte de a ne ocupa de copii. Din articolele ei, scrise pe Aha! Parenting, am tradus şi eu câteva de-a lungul timpului pe blog (unul din ele e aici, mai am câteva în lucru). Doctor în psihologie, cu o vastă experienţă clinică, Laura Markham a mai fost prezentă în Bucureşti (în noiembrie 2015 - detalii am scris la momentul acela aici), iar două dintre lucrările sale au apărut deja în limba română - Părinţi liniştiţi, copii fericiţi, şi Părinţi liniştiţi, fraţi fericiţi.

Pe 13 mai 2017 ea va susţine la Bucureşti o nouă conferinţă. Ce vei învăţa tu:
- cum să devii părintele blând de care copilul tău are nevoie
- care sunt uneltele de care ai nevoie pentru a creşte un copil inteligent emoţional
- ce înseamnă emoţiile sănătoase şi de ce este important să le trăieşti

Prindeţi ultimele zile cu reducere la bilete! Mai multe detalii găsiţi pe pagina de înscrieri aici

Tuesday, March 28, 2017

Boem Club vă invită la concurs de muzică şi expoziţie de piane

Şcoala de Muzică Boem Club, o mare şcoală privată de muzică din ţară şi lider pe piaţa lecţiilor de muzică pentru toate vârstele, şi Boem Club Pianos, magazin de piane şi pianine acustice din România, au deosebita plăcere de a vă invita să participaţi la Expoziţia de piane şi pianine acustice marca Perzina duminică 2 aprilie, orele 13:00 – 14:00, la Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română, Bucureşti.

Boem Club Pianos a introdus pe piaţa pianelor şi pianinelor acustice din România brandul Perzina în septembrie 2016. Pe piaţa competitivă de astăzi a pianelor, există multe mari branduri de piane din care să alegi. Pianele şi pianinele Perzina sunt comparabile din punct de vedere al calităţii cu unele dintre cele mai de elită şi prestigioase branduri de piane din lume, dar la jumătate sau o treime din preţ.

Expoziţia are loc în cadrul Concursului Naţional de Pian „Musica Mundi”. Vor putea fi văzute şi testate diverse modele ale brandului Perzina. La expoziţie vor participa pianişti cunoscuţi precum Răzvan Dragnea, Verona Maier, Toma Popovici şi alte personalităţi din domeniul muzicii.

Musica Mundi este un concurs dedicat pianiştilor profesionişti şi amatori, un eveniment de anvergură în lumea muzicală, atât prin calitatea şi consistenţa premiilor, a interpreţilor, ca şi a numărului de participanţi.

Competiţia este organizată de Şcoala de Muzica Boem Club în parteneriat cu Boem Club Pianos, iar in cadrul evenimentului se vor acorda ca premiu 2 pianine acustice în valoare totală de 8.000 Euro. Astfel, premiul cel mare pentru categoria amatori va fi o pianină acustică în valoare de 3.000 Euro, iar la categoria profesionişti, câstigatorul marelui premiu va primi o pianină acustică marca Perzina, în valoare de 5.000 euro.

La acest eveniment sunt aşteptaţi peste 200 de concurenţi, circa 500 de persoane în public pe durata întregului concert, peste 20 de parteneri media, precum şi parteneri business care susţin domeniul muzical şi dezvoltarea artei în România.


Cei care doresc să participe la eveniment sunt rugaţi să contacteze persoana de contact pentru participare: Denisa Petrean, Specialist PR, E-mail: denisa.petrean@boemclub.ro, Telefon: 0768.300.396.

La link-urile de mai jos puteti accesa informatii despre editiile anterioare ale Concursului Musica Mundi:
http://boemclub.ro/concurs-musica-mundi-2015/
http://boemclub.ro/concurs-musica-mundi-2014/
http://boemclub.ro/concurs-musica-mundi-2013/

B24Kids se numără printr partenerii media ai evenimentului.

O singură cremă, mai multe utilizări (P)

Am cumpărat cu puţin timp în urmă un tub de cremă Cutaden, pentru un ... pârdalnic de coş, apărut pe fruntea pre-adolescentei mele. Cea mare, că tot pre-adolescentă e şi cea mică, de fapt. Ce repede trece timpul ăsta, când eşti mamă! Primii paşi, primele cuvinte, primul dinte... şi primul coş.

Prea devreme, mi-a trecut prin cap. Nu-s pregătită să fiu mamă de adolescentă! Nu încă! Păi eu îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri vremea când dădeam cu cremă funduleţul roşu, sau bubiţele de orice fel, căpătate pe la locurile de joacă sau de la diverse înţepături!

Orice mamă ar prefera să ia asupra ei durerea propriului copil. Cam aşa mă simţeam şi eu când le vedeam atunci pielea înroşită, sau le vedeam, mai mari puţin, scărpinându-se şi riscând să infecteze rănile. Sau când nu puteau dormi de durerea noilor dinţişori apăruţi, care venea la pachet cu funduleţ roşu, de la scaunele dese şi acide.

Foloseam tot felul de creme, încercam să mă informez cât mai bine, să fiu la curent cu tot ce apare sănătos pentru bebeluşii mei. Nici nu-mi mai amintesc tot ce citeam, ce aflam, ce foloseam.
Însă felul în care arătau fesierii lor când le scoteam scutecele, în anumite momente, când erau "opărite", asta îmi amintesc. Din fericire, nu au fost foarte dese momentele astea la noi.

Dar dacă la voi sunt, să ştiţi că acum există un produs care vă poate scuti de griji. Eu, una, l-aş fi folosit cu siguranţă dacă ar fi fost la îndemână atunci. Şi de altfel, cred că voi avea ocazia să-l folosesc. Pentru că deşi erupţiile dentare şi diversificarea le-am bifat de mult, cealaltă pre-adolescentă a mea, cea mică, are o dermatită cu care ne-am luptat foarte rău vara trecută, mai ales. La pliurile coatelor a făcut nişte pete urâte, pline de bube, pe care abia am reuşit să le menţinem uscate. Eu sper să nu mai avem astfel de episoade, dar uite că primăvara deja a venit, fondul ei alergen cu siguranţă ne va da ocazia să testăm Cutaden Bebe®.

Cutaden Bebe® este o cremă protectoare recomandată atunci când bebe mic are iritaţie de scutec sau prezintă mâncărimi sau înroşire a pielii provocată de diverşi factori: expunere prelungită la soare, intrarea în contact cu diferite substanţe cu potenţial alergizant, diversificarea alimentaţiei sau erupţiile dentare care predispun la scaune dese şi acide.

Crema regenerează tegumentul pielii, ajutând astfel la confortul celui mic. Este produsă de Antibiotice, fiind special formulat pentru a calma şi a proteja zilnic pielea delicată a copilului.
Da, este rudă cu celălalt Cutaden, cel pentru tenul adolescenţilor. Cutaden® Bebe este varianta special formulată pentru copii a unui produs tradiţional al companiei.

Voi l-aţi încercat?

Monday, March 27, 2017

Programul săptămânii 27 martie - 2 aprilie pentru copii şi părinţi

LUNI 27 MARTIE 2017

Tărâmul poveştilor
un spectacol de Stelian Milu
Cu: Cosmina Dobrotă, Annemary Ziegler, Tudor Pîrvu, Stelian Milu, Marian Rădulescu, Emilian Mârnea, Ciprian Cojenel, Iulia Vasilescu, Jassmine Cristina Glodeanu, Silvana Ionescu
Personajele acestui tărâm sunt cei mai îndrăgiţi eroi şi eroine din basme: Motanul Încălţat, Rapunzel, Cenuşăreasa, Frumoasa Adormită, Albă ca Zăpada, Alladin şi Jasmine, Hansel şi Gretel, Crăiasa Zăpezii. Cu ajutorul lor aflăm că binele învinge întotdeauna răul, dar pentru asta ai nevoie de răbdare şi perseverenţă. Spectacolul ilustrează, cu ajutorul poveştilor copilăriei, lupta dintre bine şi rău prin aducerea în prim plan a învăţăturilor primite de la părinţi şi bunici.
Teatrul Excelsior
Luni, 27 martie, ora 10.00 
Durata spectacolului: 1h 20 min
Recomandare de vârstă: 3+

#TEENSPIRIT
spectacol colectiv de: Răzvan Krem Alexe, Irina Antonie, Vlad Bălan, Adela Bengescu, Vlad Bîrzanu, Raluca Botez, Nicholas Caţianis, Sonia Divile, Laurenţiu Drăgan, Ştefania Dumitru, Maria Teodora Filip, Sebastian Ghiţă, Mihaela Kavdanska, Peter Kerek, Maria Mitu, Ciprian Nemeşiu, Teodora Daiana Păcurar, Dana Rogoz, Alina Rotaru, Aurelian Stoleriu, Ovidiu Uşvat, Iuliana Vîlsan, Dilmana Yordanova
#TEENSPIRIT este un spectacol despre prima iubire, despre relaţia cu părinţii, despre raportul cu şcoala, despre visele şi dorinţele unei generaţii. Despre riscuri, lovituri și dureri ce nu le sunt străine adolescenților. Un spectacol diferit şi surprinzător, care pornește de la povestea personală a creatorilor lui.
Teatrul Excelsior
Luni, 27 martie, ora 19,00
Durata spectacolului: 1h 45 min
Recomandare de vârstă: 16+

MARŢI 28 MARTIE 2017

#EMOJIPLAY
Spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu
Cu: Ana Vișan, Irina Strungăreanu, Adrian Nour, Alexandru Călin
în alternanță cu Bianca Bor și Vlad Troncea
Pus în scenă de cunoscutul coregraf și dansator Gigi Căciuleanu, #EmojiPlay îmbină limbajul tri-dimensional (cel al dansActorilor) cu vizuala lume bi-dimensională a emoticoanelor. Pe zi ce trece suntem invadaţi de simboluri şi abrevieri de tot felul. Emoţiile sunt re-codificate în imagini stilizate şi/sau concentrate în doar câteva litere. Spectacolul aduce, așadar, în prim plan transformarea comunicării clasice într-un cumul de semne universal recognoscibile, prin intermediul unui limbaj codificat: cel corporal, cel al imaginilor (precum sunt Emoji-urile) sau cel al abrevierilor atât de folosite astăzi.
Teatrul Excelsior
Marți, 28 martie, ora 19.00 
Durata spectacolului: 1h
Recomandare de vârstă: 12+

MIERCURI 29 MARTIE 2017

Degeţica
Spectacol de teatru
după Hans Christian Andersen, regia Aurel Mitran
Cu: Ciprian Cojenel, Corina Dragomir, Annemary Ziegler, Veronica Popescu, Oana Tofan, Stelian Milu, Tudor Pîrvu, Marian Rădulescu, Mihaela Coveşeanu, Ovidiu Uşvat
Degeţica, născută dintr-o floare de nufăr din dorinţa fierbinte a Mamei, este purtată de vânt împreună cu prietenii ei Buburuza, Libelula şi Fluturel, pe când se afla la joacă. Degeţica se rătăceşte de prietenii săi şi ajunge în ţara de sub pământ a Şobolului şi a Mătuşii Şoarece, de unde este salvată de Rândunică, cea pe care fetiţa nu o lăsase să moară. Împreună ajung în împărăţia Luminii, unde îl va întâlni pe ursitul său, Prinţul Spiriduşilor, pe prietenii de care s-a pierdut, dar şi pe Mama sa.
Teatrul Excelsior
Miercuri, 29 martie, ora 10.00
Durata spectacolului: 60 min
Recomandare de vârstă: 3+

JOI 30 MARTIE 2017

Bambi
spectacol de teatru
după Felix Salten, regia Attila Visauer
Cu: Ioana Repciuc / Mădălina Ignat, Anca Florescu / Ana-Maria Irimia, Cristiana Ioniţă, Ştefania Dumitru, Andrada Fuscaş, Oliver Toderiţă, Dumitru Georgescu / Dan Clucinschi, Lia Gherman / Ioana Repciuc, Robert Radoveneanu / Dragoş Spahiu, Eugeniu Cozma, Ana Turoş, Andreea C. Hristu, Smaranda Găbudeanu, Alina Dumitrelea, Alexandra Stroe, Meda Topîrceanu / Cosmina Dobrotă
Micul prinț Bambi se naște într-o primăvară, într-un luminiș. Are o mamă frumoasă și iubitoare; tatăl lui e cel mai impunător cerb din pădure; are rude numeroase și prieteni de toate speciile. Chiar dacă omul apare din când în când, cu pușca pe umăr (și ce e ăsta, se întreabă animalele, un fel de braț, al treilea braț?), Bambi va crește mare și va învăța ce are de făcut. Efortul e mare, prețul e greu, dar puiul de cerb are stofă de învingător. E gata să devină prinț adevărat.
Teatrul Excelsior
Joi, 30 martie, ora 10.00
Durata spectacolului: 1h 20 min
Recomandare de vârstă: 5+

VINERI 31 MARTIE 2017

Cei trei purceluşi
spectacol de teatru
după James Orchard Halliwell-Phillipps, regia Stelian Milu
Cu: Silvana Ionescu, Mihaela Coveșeanu / Magda Condurache, Ciprian Cojenel, Stelian Milu, Tudor Pîrvu
Scrisă în 1843, povestea Cei trei purceluși a fost adaptată pentru micii spectatori ai zilelor noastre. Acțiunea s-a mutat din pădure într-un parc, unde Piggy – purcelușul artist, Purcy – purcelușul sportiv și Porky – purcelușul constructor se joacă, își trăiesc viața în deplină pace și armonie cu celelalte viețuitoare. Interesele meschine ale Lupului vor fi descoperite, el își va pierde prietenii și va fi pedepsit cu închisoarea. Legea și dreptatea, apărate de polițistul Sticlete, se vor instaura din nou în parcul celor trei purceluși.
Teatrul Excelsior
Vineri, 31 martie, ora 10.00 
Durata spectacolului: 1h 10 min
Recomandare de vârstă: 3+

Fluturii sunt liberi
spectacol de teatru
de Leonard Gershe, regia Erwin Șimșensohn
Cu: Alex Călin, Ioana Anastasia Anton, Catrinel Dumitrescu, Șerban Gomoi
Fluturii sunt liberi. „O poveste despre ambiție, vise și dezamăgiri. O poveste despre Don, cel care vrea să trăiască cu adevărat. O poveste despre Jill, cea care îl învață să o facă. O poveste despre doamna Baker și despre frica unei mame de a da drumul de la pieptul său „puiului” care încearcă să zboare liber, de teamă ca el să nu-și frângă aripile. O poveste despre doi tineri care se găsesc, apoi se pierd, pentru ca în final… O poveste cu zâmbete și cu lacrimi în ochi…” (Erwin Șimșensohn)
Teatrul Excelsior
Vineri, 31 martie, ora 19.00
Durata spectacolului: 1h 55 min
Recomandare de vârstă: 12+


SÂMBĂTĂ 1 APRILIE 2017




De ce am un copil mofturos?
Conferinţă pentru părinţi
cu Crina Coliban
consilier în alăptare şi diversificare
femeia-care-îi-face-pe-copii-să-mănânce
sâmbătă 1 aprilie, ora 10.00-13.30
la Hotel Europa Royale
str Franceză nr 60 (lângă Hanul lui Manuc)
înscrieri aici

Lumea la microscop
Atelier pentru copii
5 module: în zilele de 25, 26 martie, 1, 2 şi 8 aprilie
Modul 3: sâmbătă 1 aprilie 2017, ora 12.00
Centrul de meditaţii TOP
str Amman nr 36
detalii şi bilete aici


Final Frontier
Eveniment cuprinzând un târg de carte SF
pentru copii şi adulţi
Orgnaizator: Bookblog.ro
#FF6
Când: 1-2 aprilie 2017
Unde: Centrul Cultural Casa Artelor (B-dul Mircea Vodă nr. 5, Sector 3, Bucureşti)
Program: 11:00 – 19:00
detalii pe finalfrontier.ro

Dumbo cel isteţ
spectacol pentru copii
Teatrul la cinema din Auchan Titan
sâmbătă 1 aprilie, ora 17.30
la CineGlobe bd 1 Decembrie 1918, nr 33A
sursa
Prinţul Dacilor şi Zmeul
Un spectacol pentru copii de toate vârstele
(dar peste 3 ani)
la Arena Basme cu Cai
şos. Chitilei nr 184 Bucureşti
sâmbătă 1 aprilie ora 11.00
sursa

Fantasmio Magic Show
Spectacol de magie pentru copii
cu Bogdan Muntean
fost concurent la Românii au talent
1 aprilie, ora 11.00-12.00
la Palatul Copiilor - Sala Mică

Lumea poveştilor
Sărbătorim împreună cu Nemi by Editura Nemira Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret
sâmbătă 1 aprilie 2017, ora 17.30
Tărâmul poveştilor
de Chris Colfer
la Librăria Humanitas de la Cişmigiu
sursa


De-a alb şi de-a negru
Spectacol senzorial
recomandat copiilor cu vârsta între 0 - 3 ani
Vă aşteptăm cu mic cu mare, la un spectacol senzorial despre joacă şi senzaţii, despre cum poţi învaţa jucându-te! Iar după spectacol recuzita vă stă la dispoziţie, ca să vă jucaţi şi voi!
Cost bilet: 50 lei de copil. (tata si mama nu plătesc bilet, dar participă)
Cel de-al doilea copil al familiei are reducere 50%.
1 aprilie, ora 10.30
Adresa: Hotel Caro, sala Slavici, Bd. Barbu Văcărescu nr. 164 A, sector 2, Bucureşti.
Înscrieri: rusunicoleta3@gmail.com, tapusele@gmail.com

DUMINICĂ 2 APRILIE 2017

Lumea la microscop
Atelier pentru copii
5 module: în zilele de 25, 26 martie, 1, 2 şi 8 aprilie
Modul 4: duminică 2 aprilie 2017, ora 12.00
Centrul de meditaţii TOP
str Amman nr 36
detalii şi bilete aici

Littleimpro
Teatru de improvizaţie pentru copii
şi mici şi mari
la Godot Cafe
ora 11.00


Final Frontier
Eveniment cuprinzând un târg de carte SF
pentru copii şi adulţi
Orgnaizator: Bookblog.ro
#FF6
Când: 1-2 aprilie 2017
Unde: Centrul Cultural Casa Artelor (B-dul Mircea Vodă nr. 5, Sector 3, Bucureşti)
Program: 11:00 – 19:00
detalii pe finalfrontier.ro


Prinţul Dacilor şi Zmeul
Un spectacol pentru copii de toate vârstele
(dar peste 3 ani)
la Arena Basme cu Cai
şos. Chitilei nr 184 Bucureşti
sâmbătă 1 aprilie ora 11.00
sursa

Ariel, mica sirenă
Spectacol pentru copii
la Palatul Naţional al Copiilor
Sala Mică
bd Tineretului nr 8-10
duminică 2 aprilie, ora 11.00
Motanul încălţat
Spectacol pentru copii
la Teatrul la Cinema
din Sun Plaza
Calea Văcăreşti nr 391
duminică 2 aprilie, ora 11.00
Povestea lui Făt-Frumos
Spectacol pentru copii
la Teatrul la Cinema
din Plaza România, etaj 2
duminică 2 aprilie, ora 17.30
sursa

Lumea poveştilor
Sărbătorim împreună cu Nemi by Editura Nemira Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret
duminică 2 aprilie 2017, ora 11.30
Ziua dragonului
de Cressida Cowell
la Librăria Humanitas de la Cişmigiu
sursa

Traista pascală
Atelier pentru copii
vârsta recomandată 2-6 ani
O traistă vă aşteaptă s-o împodobţi cât mai frumos, ca să fie pregătită de sărbătoare.
E destul de încăpătoare, ca să adunaţi în ea cele mai frumoase amintiri şi nu numai!
Vă aşteptăm cu drag!
Cost bilet: 50 lei de copil. (tata si mama nu plătesc bilet, dar participă)
Cel de-al doilea copil al familiei are reducere 50%.
Locuri disponibile : 25 copii.
Adresa: Joyplace, str. Turnu Măgurele, nr.17A, sector 4, Bucureşti.
Iată cum ne puteţi găsi la Joyplace.
https://www.google.ro/…/data=!4m5!3m4!1s0x0:0x2c44ec7540198…
Se intră pe aleea Ciceu, sau pe aleea Râul Sadului, din strada Turnu Măgurele. Joyplace este un spaţiu în complexul Ominis, pe latura din spate a complexului, latura paralelă cu strada Turnu Măgurele. Ca punct de reper: aleea Râul Sadului este vis-a-vis de Bery Spa.
Înscrieri: rusunicoleta3@gmail.comtapusele@gmail.com
2 aprilie, ora 10.30

Degeţica
după Hans Christian Andersen, regia Aurel Mitran
Teatrul Excelsior
Cu: Ciprian Cojenel, Corina Dragomir, Annemary Ziegler, Veronica Popescu, Oana Tofan, Stelian Milu, Tudor Pîrvu, Marian Rădulescu, Mihaela Coveşeanu, Ovidiu Uşvat
Degeţica, născută dintr-o floare de nufăr din dorinţa fierbinte a Mamei, este purtată de vânt împreună cu prietenii ei Buburuza, Libelula şi Fluturel, pe când se afla la joacă. Degeţica se rătăceşte de prietenii săi şi ajunge în ţara de sub pământ a Şobolului şi a Mătuşii Şoarece, de unde este salvată de Rândunică, cea pe care fetiţa nu o lăsase să moară. Împreună ajung în împărăţia Luminii, unde îl va întâlni pe ursitul său, Prinţul Spiriduşilor, pe prietenii de care s-a pierdut, dar şi pe Mama sa.
Durata spectacolului: 60 min 
recomandare de vârstă: peste 3 ani
duminică, 2 aprilie, ora 11.00

Vivien Leigh, ultima conferinţă de presă
de MarcyLafferty, regia Liana Ceterchi
Teatrul Excelsior
Cu: Lamia Beligan
Vivien Leigh s-a stins din viață la vârsta de 53 ani, dar a marcat în mod desăvârşit scena şi ecranul secolului al XX-lea. A fost considerată cea mai frumoasă femeie a generaţiei sale. Vivien Leigh – ultima conferință de presă este un spectacol biografic despre o carieră strălucitoare și despre o mare poveste de dragoste. O fascinantă, tumultoasă şi tragică poveste de dragoste imposibilă, curmată de o boală îngrozitoare.
ora 19.00
Durata spectacolului: 1h 45 min
recomandare de vârstă: peste 12 ani
Spectacol caritabil

Timeaholics
de Bogdan Capșa, regia Anca Ciuclaru
Teatrul Excelsior
Cu: Lavinia Șandru / Andreea Șovan, Ovidiu Ușvat, Dan Clucinschi, Marian Rădulescu, Robert Robert Emanuel, Iulia Samson, Andreea Șovan / Oana Tofan
TimeAholics este o tragicomedie care aduce în prim plan una dintre cele mai actuale teme ale lumii contemporane – lipsa timpului – și propune un exercițiu de imaginație: cum ar arăta viața noastră dacă am putea să cumpărăm Timp ? Spectacolul se adresează spectatorilor cu vârste de peste 12 ani și oferă tinerilor o perspectivă asupra prezentului și asupra viitorului, în egală măsură.
Ora 18.00 (Sala Studio)
Durata spectacolului: 1h 
recomandare de vârstă: peste 12 ani

Şcoala, aşa cum o cunoaştem, va dispărea

O problematică aparte o constituie clasa a V-a, care se include în această grupă de vârstă de 6-12 ani - este despre integrarea contrariilor. Putem să le explicăm copiilor că Şcoala e un joc social. Contează nota, pentru că aşa e sistemul social. Nu trebuie să facem stimă şi valoare de sine a copilului prin note, e doar un joc. Trebuie să înţeleagă şi el asta, să o ia ca atare. Şi copilul să ştie că nu îl valorizezi pe baza notei, dar ştie că ne trebuie jetonul ăla pentru a accede la niveluri superioare.

Exemplul cu învăţarea "degeaba" la materii gen educaţie tehnologică: poate că nu va reţine materialele de construcţie, dar va învăţa structrua cognitivă a clasificării - categoria, subcategoria şi funcţiile acestora. Iar asta e important pentru orice şi le va folosi pe viitor.

Nu putem schimba sistemul, dar putem să ne folosim profesorii ca pe nişte resurse, de la care să luăm tot ce ne trebuie.

Pe de altă parte, dacă sunt situaţii conflictuale la şcoală între elev şi profesor, tu acasă poţi să-i explici că între voi există o complicitate, dar că e dependent de profesor în jocul ăsta social, şi că trebuie să-şi vadă interesul, să nu devină victimă a acelui profesor.

Deja la clasa a IV-a ştiu asta, încep să gândească aşa, "duplicitar". De fapt, nu e duplicitate, ci o defalcare, desfacere a realităţii.

Şcoala va dispărea

Şcoala va dispărea ca instituţie în ritmul ăsta de "hai cu toţii" cam într-o sută de ani. Vor fi hub-uri de comunităţi, cu interese comune, poluri de liberalism.

Trebuie să ne punem mereu întrebarea şi copiilor: cu ce contribuim noi la omenire? Pentru că fiecare copil vine pe lume cu o menire.

Trebuie să formăm copii pentru adulţii viitorului care vor fi. Experţii spun că trei sferturi din comunicarea viitorului se va face în scris sau oral, pe skype, etc., iar nu pe frica "ce-o să spună lumea despre mine?" De exemplu, poţi să te angajezi numai pe baza redactării unui eseu despre tine, dar trebuie să poţi scrie "cu voce", de a te transpune pe tine prin cuvânt. Or, copiii teleghidaţi nu ajung să scrie "cu voce" neapărat, nu asta e condiţia.

Ar fi foarte interesant să-i punem pe copii să analizeze două texte opuse, despre aceeaşi temă. De aceea avem analfabetism funcţional: pentru că nu îi învăţăm să gândească! La noi se face mult prea mult prin mimetism. Nu se întâmplă flexibilizarea gândirii când te faci mare. Ea se face de mic. Şi de regulă, se stabilizează până pe la 15 ani.

Aşadar, concluziile evenimentului de sâmbătă 25 martie 2017 privind grupa de vârstă de 6-12 ani sunt:
- că trebuie să uităm de ego-ul nostru, şi să fim mai conectaţi la copii, iar pe ei să-i lăsăm să se încarce în prezent, că explicaţiile nu încarcă; 
- că trebuie să facem o integrare a şcolii cu casa, fără să continuăm acasă ceea ce se face la şcoală pentru că sunt lucruri complet diferite, dar complentare; 
- că trebuie încercăm să dezvoltăm gândirea de ierarhie medie şi superioară, mai degrabă decât pe cea inferioară, la această categorie de vârstă.

Dacă-mi mai amintesc ceva, poate mai revin cu un articol. Dacă nu, în speranţa că ceva-ceva tot învăţăm, cu fiecare expunere la noi idei şi teorii educaţionale, fără culpabilizare, ci doar cu mintea deschisă, aşteptăm cu interes partea a III-a a acestui set de ateliere iniţiate de Oana Moraru şi Vocea Părinţilor, şi anume partea dedicată grupei de vârstă de peste 12 ani (în luna mai 2017).

Piramida gândirii la 6-12 ani

Maestru-discipol

În condiţiile în care în ţara noastră doar 10% din învăţători au har, iar 90% din copiii se pierd pentru că nu intră într-o relaţie de maestru-discipol, ci rămân la stadiul de elev-profesor, este aşadar foarte important ca profesorul să fie un maestru. 

Nu există creştere intelectuală fără supunere prin admiraţie. Pentru ca un copil să crească pe dinăuntru, el trebuie să intre într-o relaţie de discipolat cu învăţătorul. Să-l asculte orbeşte, dar cu dragoste. Nu există om realizat interior care să nu fi avut în trecutul lor astfel de maeştri, fie că aceştia sunt de la catedra de la şcoală, sau de la alte activităţi extra-şcolare. Copilul, dacă rămâne în stadiul de elev, nu se realizează decât mimetic, şi rămâne cu senzaţia că totul se desfăşoară pe deasupra capului lui.

Cam toată cultura educaţională, pedagogică din ţara noastră se bazează pe ghidaj: de exemplu, i se trasează clar, prin programa orei, etapele de realizare a unui proiect.

Dar aşezarea în poziţia de maestru-discipol presupune să nu afli ce ai de făcut, ci doar maestrul îl pune pe discipol într-o poveste, totul e ghidat cu o tehnică specială (vezi exemplul din filmul Austin's butterfly).

Revenind la întrebarea de la început: ce înseamnă să înveţi bine, dăm de piramida lui Bloom.
- Memorarea
- Înţelegerea
- Aplicarea
reprezintă primele 3 operaţii din ierarhia inferioară a gândirii.


Şcoala românească se cam opreşte la acestea trei: copiii sunt puşi să memoreze, să înţeleagă şi să aplice cele memorate şi înţelese. Iar noi ne bucurăm şi sărbătorim prin premii asta la copiii noştri! Încercăm "să ne măsurăm muşchii" pe ierarhia inferioară a gândirii. Or, acolo niciodată nu e destul! Dar pe copil asta nu-l creşte. Şi de aceea avem lupte de putere la efectuarea temelor, pentru că ei simt!

În pedagogia modernă, se spune că dacă şcoala dezvoltă doar acestea trei, atunci dezvoltă copilul doar până la jumate! Adevăratul salt îl face gândirea când aceste "ţigle pe casă" se aranjează sub forma unei plase de rezistenţă flexibile. Deci atunci când se folosesc analiza şi evaluarea - gândirea medie, precum şi creativitatea - din gândirea superioară.
În alte culturi, copiii de clasele II-IV nu stau în pupitre, ci la mese comune, pentru că această vârstă este fereastra de oportunitate pentru dezvoltarea colaborării. Colaborarea între indivizi de 30 de ani este cea dezvoltată la vârsta grădiniţei.

Trebuie să încercăm să dezvoltăm mai degrabă competenţele de gândire medie şi superioară, la această vârstă.

Temele pentru acasă sunt o binecuvântare

Temele pentru acasă sunt o binecuvântare! - Oana Moraru Atelierul copiii de la 6 la 12 ani, anii formativi.

N-aţi fi crezut, aşa-i? Mai ales dacă ne gândim la toată cohorta de guru ai educaţiei, de sorginte în mare parte, nord-americană, care mistuie în focul iadului această apetenţă pentru teme.

Însă Oana Moraru a explicat şi re-adus la locul ei tema pentru acasă.

Tema pentru acasă trebuie foarte bine manageriată de către învăţătoare. De ce? Pentru ca cel mic să dezvolte realizarea singur, individual de teme. La şcoală învăţarea în perimetrul 6-12 ani trebuie să se facă colaborativ, iar acasă, temele au rolul de a-l învăţa cu munca individuală.

Trebuie să uităm tot ce ştiam despre teme. În şcoală, 90% din timp se fac lecţii frontale, doamna e dirijor. În acest sistem frontal nu se produce învăţare decât cam 50%. Dar temele sunt bune pentru educarea lucrului independent.

Alfie Kohn spune că temele nu sunt bune, pentru că în sistemul american, se face munca independentă tot în clasă, la şcoală. 80% din educaţie e timp de muncă independentă.

La noi însă, acest timp de teme pentru acasă e această muncă independentă. Deci, trebuie să privim temele ca pe un dar, nu ca pe o corvoadă. În felul acesta, noi, părinţii, putem vedea ce poate copilul singur, individual. Dar coordonat de învăţătoare, care să le spună la ce oră să le facă, în ce ordine, şi să nu dureze prea mult, după ceas!

În acest fel se face un management al timpului şi al resurselor.

De ce se lălăie copilul la teme?

Copiii cresc în vibraţia noastră. Dacă stăm lângă ei la teme, de multe ori se lălăie ca să te ştie acolo, să stea în câmpul tău vibraţional.

Pentru teme sunt importante următoarele coordonate:
- doză
- durată
- ceas
- copiii dinamici au nevoie de teme de 20 min, apoi o pauză de mişcare şi apoi reluat.

Tema e doar ca să măsor ce a învăţat, ce a făcut la şcoală.

Copilul de 6-12 ani, acasă şi la şcoală


Există din capul locului o distincţie clară între casă şi clasă, între acasă şi la şcoală.
Capacitatea de atenţie vine şi de acasă, şi de la şcoală, dar pe pârghii diferite, în feluri diferite.

La şcoală - copilul se reconfigurează pe el faţă de restul grupului, ca un Hub de unde pornesc autostrăzile. La şcoală e grupul: EU şi restul. E sincronizarea cu grupul, cu care trebuie să se alinieze priferic, sincron (vezi exerciţiile în care copiii dintr-o clasă sunt puşi într-un şir şi ei trebuie să capete treptat imaginea lor, în grup, imaginea de ansamblu, vederea periferică).

Acasă - noi, părinţii, greşim când încercăm să-i facem motivaţi cu aceleaşi instrumente ca la şcoală. Acasă e individualul: EU şi EU şi restul. E ritmul propriu (vezi exerciţiile de genul, prima lecţie de dans, la care copilul dansează cum vrea el, în ritmul lui).
Cei mai buni din punct de vedere academic sunt acei copii din clasă care se sincronizează cu ritmurile celorlalţi.
E foarte important de înţeles că acasă e o altă paradigmă!

La şcoală - condiţionare:
dacă răspunzi corect, primeşti notă mare
dacă iei notă mare, primeşti premiu
dacă ... atunci...

Acasă - acceptare:
Acasă nu avem voie să folosim "dacă", copilul e acceptat aşa cum e, deci trebuie să facem un shift de paradigmă, acasă nu suntem profesori, copilul are deja profesori la şcoală. Plus, dacă e certat pentru ceva la şcoală, nu mai trebuie certat şi acasă, ci acceptat şi înţeles comportamentul respectiv.
Toţi copiii vor să-şi mulţumească adulţii semnificativi din viaţa lor. Când părintele îşi pune pălăria de profesor lângă copilul lui, acesta vrea să mulţumească şi nu se simte acceptat, se simte condiţionat, ca la şcoală.

La şcoală - modul administrativ (stau cuminte în bancă şi ascult)
Acasă - modul casnic, iar dacă mama face pe profesorul eu vreau s-o scot din pepeni.

Perioada 6-12 ani este o etapă în care copiii devin foarte atenţi la lupta între:
- competenţă
- inferioritate

La şcoală sunt foarte sensibili să fie competenţi. Când primesc etichete, se vor strădui să se complacă în cadrul acelui "frame", al acelei etichete - pe legea minimului efort. Natura e construită pe legea minimului efort (iarba nu se gândeşte să crească). Deci copilul va face doar cât e minim necesar ca să se integreze în acea etichetă.

Etichetele pe copii dezvoltă oameni cu inteligenţă fixă, setată. Cazul de preferat este cel cu o inteligenţă flexibilă, creativă. Pentru aceasta trebuie lăudat procesul, mai degrabă decât rezultatul, drumul pentru a ajunge la o realizare, mai mult decât realizarea, în sine.


Casa şi clasa sunt două lumi complet diferite, dar complementare.

Intervalul 6-12 ani e foarte mult centrat pe acea luptă - competenţă vs inferioritate. De aceea acasă trebuie să nu mai continuăm în paradigma de la şcoală.

Plictisirea este bună

Întâlnirea cu sinele are loc doar atunci când copilul e singur, plictisit, cu ochii în tavan. Noi nu prea îi lăsăm să ajungă acolo pentru că le oferim repede noi stimuli, de teamă să nu se plictisească. Or, ei trebuie să treacă prin acel moment de frustrare.

Uneori copiii nu achiziţionează scris-cititul până la finele clasei a II-a pentru că nu au achiziţionat, înainte, coordonarea oculo-motorie. Şi asta, uneori se rezolvă prin terapie. Copiii funcţionează foarte bine cu poveşti. De aceea terapia copiilor se face cu poveşti vindecătoare.

Acasă avem alte pârghii de dezvoltare a atenţiei: ajutorul oferit la treburile casei, şters, spălat, aranjat patul, făcut curat în camera proprie. Din aceste exerciţii de educaţie fizică şi de igienă a ajutatului în casă şi pentru sine apare un fel de antrenament al minţii de a asuma responsabilităţile academice.

Dacă nu face nimic acasă, nu va face nimic nici la şcoală!

Totul porneşte din controlul corpului. Dacă noi le dăm pe tavă tot, le scoatem hainele din dulap ca să se îmbrace, îi spălăm pe dinţi şi pe cap, le spălăm chiuveta de pastă de dinţi etc, nu se va dezvolta capacitatea de atenţie. Un pic de "suferinţă" (de genul, şi-a uitat manualul acasă sau nu şi-a luat căciulă pe o zi răcoroasă) educă autocontrolul cognitiv.

Autocontrolul cognitiv de a redacta eseul la limba română, la examenul de capacitate, porneşte din acelaşi loc din creier de unde porneşte autocontrolul cognitiv de a-şi duce hainele murdare la spălat!

Nu există fericire fără integrarea umbrei, eşecului, tensiunii şi frustrării. Poate părea un pic crud, sau cinic, dar dacă sunteţi cinstiţi cu voi înşivă şi cu copiii voştri, veţi vedea că aşa e!

Nu le putem pretinde profesorilor să-i atragă, să fie fascinanţi la ore, dacă copiii nu au autonomia propriului corp! Cei mai buni copii dezvoltaţi academic au rutina gestionării propriului corp, a propriului program pe o săptămână, periferic. Altfel, ei doar văd în ochii părinţilor că sunt neputincioşi (dacă nu sunt lăsaţi să facă nimic, pe motiv că nu pot, sau că treaba lor e să înveţe, nu să-şi ducă hainele la spălat. Astea două sunt legate! Nu se poate prima fără a doua!).

Pe de altă parte, foarte multe lucruri din educaţia de acasă se irosesc prin confuzia cu şcoala. Ne facem noi, părinţii, profesori acasă. Or, intelectul copilului nu va creşte dacă tot ce fac cu el fac de pe poziţii de forţă. Valabil şi la şcoală, pentru acei profesori mai duri, care cred că trebuie să se impună cu forţa. Pe modelul care-mi place mie mult, că o floare nu creşte mai repede dacă ţipi la ea.

Doar 10% dintre copiii care termină clasa a IV-a au acel intelect şi stil analitic care să le permită să dea examenul pentru clase speciale, pe modelul academic al specializării superioare. Restul, marele rest, trăiesc mereu sentimentul că sunt forţaţi. Dar nu aici trebuie să-i forţăm, nu trebuie să dovedim prin scindare de sine că sunt deştepţi şi nu proşti. Nu poţi să-i strângi tu părul de pe chiuvetă, şi apoi să-l duci la clasa specială pentru olimpici la mate, aşa ceva e în contradicţie cu el! Dacă noi continuăm să credem că fericirea se obţine forţând efortul academic, ca să ajungă mai repede la bogăţii, şi relaxând toate celelalte atribuţii şi responsabilităţi care le revin, greşim mult! E ca şi cum am scinda corpul de minte. Iar la mijloc, între ele, e emoţionalul.

Şi noi trebuie să lucrăm cu noi înşine, trebuie să fim muncitori şi ambiţioşi. Trebuie să dezvoltăm în ei abilităţi de autocontrol al propriului corp, ca să poată ajunge la autocontrolul academic.
Dacă reluăm cu copilul acasă lecţia, pentru că are nevoie de exerciţiu sau explicaţii suplimentare, măcar să n-o facem de pe poziţii de forţă sau frustrare.

Concluzia: autocontrolul cognitiv şi dezvoltarea intelectuală vin din autocontrolul corpului şi responsabilităţile de-acasă.

Cum sunt copiii de la 6 la 12 ani? Dar părinţii şi profesorii lor?



"Nu reuşesc să ţin pasul cu scrisul de la Atelierul Copiii între 6 şi 12 ani, anii formativi, Cu Oana Moraru. Voi reveni cu un articol pe B24Kids, detaliat, pe baza zecilor de pagini de notiţe" - aşa scriam pe Facebook acum 2 zile, din sala plină ochi, în care se desfăşura atelierul la Radisson. Intenţionasem să transmit în direct, însă mi-am dat seama că aşa nu voi putea decât să ciopârţesc mesajul şi să-l reduc. Viteza cu care auzeam lucruri noi era prea mare faţă de viteza cu care puteam să le scriu.

Am scris atunci online foarte puţin, iar la pauză am notat concluziile după prima parte a evenimentului, concluzii pe care le redau şi mai jos. De altfel, de la ele pornesc în redactarea articolelor post-eveniment, pe care vă invit să le citiţi în continuare, fie că vă plac ideile Oanei Moraru şi rezonaţi cu ele, vă simţiţi scuturaţi un pic de principiile enunţate, fie că simţiţi doar că e încă o teorie a educaţiei, rostită de la amvon, şi fără aplicabilitate practică în şcoala noastră românească.

Mulţumesc pentru ocazia de a participa la eveniment, din calitate de partener media, ca blogger acreditat! 

Concluziile după prima parte a evenimentului:

1. Jos cu ego-ul nostru! Copiii sunt diferiţi de noi. Să nu le mai răpim trăirea în prezent, ca să-i "shiftăm" pe viitor.
2. Viaţa nu e despre ce îi face fericiţi, ci despre integrare (integrarea libertăţii, creativităţii, puterii şi plăcerii copilului, cu rigoarea, controlul, rutina şi structura)
3. Să nu mai lăudăm şi să căutăm capacităţile doar din partea inferioară a gândirii (memorarea, înţelegerea şi aplicarea), ci mai ales pe cele din ierarhia medie (analiza şi evaluarea) şi superioare (creativitatea)

#OanaMoraru #AniiFormativi #VoceaParintilor #B24Kids
Sala arhiplină, dovadă a interesului pentru educaţie.

Pe larg, mai departe

Ce ne dorim pentru copiii noştri?

- ne dorim să înveţe bine - în ciuda faptului că mediocritatea cadrelor didactice în sistemul nostru de învăţământ este, din păcate, un fapt prea des demonstrat, în ciuda faptului că învăţătoarea e fie prea blândă, fie prea dură, în ciuda materiei prea încărcate - noi ne dorim ca ei să înveţe bine!

- ne dorim să fie fericiţi - o fericire pe care o interpretăm în cheie personală. Însă uităm că ei toţi se bucură şi sunt fericiţi, de la natură, sunt fericiţi, indiferent de mediul lor social, înainte de a le fi fericirea pervertită de vreun scop. Indiferent cât de limitativă şi restrictivă e viaţa lor, copiii au o foarte mare capacitate de a-şi găsi libertatea interioară pe care noi, adulţii, am cam pierdut-o. "Reţetele" de fericire sunt puse din perspectiva "EGO"-ului nostru. Dar copilul e diferit de noi şi-şi doreşte lucruri diferite.

Cum împăcăm dorinţa de libertate a copiilor, plăcerea lor, creativitatea, cu rigoarea, controlul, rutina şi structura specifice convenţiei sociale care e şcoala? Soluţia stă în integrare, principiul integrării extremelor.
Noi, părinţii, de multe ori le setăm copiilor noştri de 6-12 ani un program fix: şcoală, teme, activităţi extraşcolare. Dar ei nu mai apucă să trăiască şi pentru ei, un timp al lor, o felie de timp, ca-ntr-o pizza pe care Oana Moraru chiar ne sfătuia s-o desenăm cu copiii pentru ca ei să aibă o imagine mai clară a zilei şi săptămânii, a ceea ce e timp pentru şcoală şi timp pentru ei.

Ne creştem copiii prea mult în proiecţie pentru viitor, şi prea puţin pentru prezent. Le răpim trăirea prezentului. Dar e important să-i lăsăm să-şi trăiască prezentul, pentru a nu ajunge adulţi pe la uşile cabinetelor de prihoterapie, disperaţi să-şi recupereze momentele din trecut, să revină la acele momente de "eu prezent". E important să ne conectăm cu copilul şi să-l înţelegem ACUM, nu doar în virtutea viitorului.

Oana Moraru: toţi copiii noştri au deja identităţi fracturate. Au fost deja, metaforic şi realistic vorbind, "smuciţi" de mână de la ceva, spre altceva.

Trebuie să nu uităm că ei sunt setaţi să se "încarce" pe timpul prezent. Ei nu se încarcă cu explicaţii (de mult ori le explicăm mult: trebuie să înveţi bine, ca să ajungi la o slujbă bună etc), ci doar de la timpul prezent. Or, proiectarea într-o activitate pentru un viitor incert şi invizibil îi zăpăceşte. 


Principiul integrării extremelor - pentru a putea integra controlul şi disciplina cu conectarea, acel "te văd, ştiu cine eşti şi ce-ţi place", e nevoie ca mai întâi să stabilim ce vrem. Copiii au nevoie de ghidare, dar nu trebuie să rămână cu ajutorul după ei, ca o cârjă, toată viaţa, trebuie să îi educăm spre autonomie.

Cuvintele cheie aici sunt: atenţie, interes, puterea de fascinaţie a unui profesor, conectare emoţională.

Ascultarea atentă şi conştientă
e o deprindere cognitivă care se învaţă, se predă, la fel ca tabla înmulţirii. Se predă de către mama şi tata acasă, şi de doamna învăţătoare la şcoală. Ascultarea activă e unul dintre cei 3 vectori ai gândirii: atenţia, controlul emoţiilor, controlul impulsurilor. Acestea se educă de pe la 6-7 ani (clasa pregătitoare). Atenţia nu e o chestie de voinţă, ci de putinţă, iar copilul nu e atent dacă vrea, ci dacă poate!

Atenţia mai poate să oscileze din motive emoţionale - emoţiile copiilor le afectează foarte grav controlul atenţiei. În intervalulde vârstă 6-12 ani, ei se demotivează imediat, chiar şi după două eşecuri, se destabilizează. Soluţia: trebuie validat imediat pe ceva bun, conectaţi-vă şi resetează, şterge ce a fost rău.

Atenţia poate fi influenţată şi de caracter, care se formează până pe la 12 ani, conform părerii specialiştilor. O viaţă "uşoară" (adică, în care nu i se formează deprinderile), comodă duce la pierderea abilităţii de a da piept cu greul. E nevoie de o stare iniţială de disconfort pentru a ajunge la momente "Aha!", momente de descoperire.