Cei 6 ani de-acasă... şi de la grădiniţă. Interviu cu Oana Moraru

Pregătisem pentru cititorii B24Kids un articol în care să anunţ organizarea atelierului aplicat pentru părinţi şi educatori, susţinut de Oana Moraru pe 26 noiembrie, la Ramada Hotel, cu tema: Copiii sub 6 ani. 

Dar după ce Oana Moraru a avut amabilitatea să-mi răspundă la câteva întrebări, aşa cum numai ea ştie s-o facă, cu argumente şi metafore care m-au impresionat şi în care m-am regăsit, ca părinte, am refăcut tot articolul pentru voi.

Informaţiile de bază referitoare la locaţie, oră şi subiectul întâlnirii - gata, vi le-am dat - şi le reamintesc şi la finalul articolului. Rămâne doar să vă înscrieţi la atelier la email: voceaparintilor@gmail.com

Iată, aşadar, interviul cu Oana Moraru (notă: sublinierile pe text îmi aparţin - şi m-am abţinut cu greu să nu subliniez aproape tot textul ei! :) )

B24Kids:
Atât în învăţământul public (deşi foarte timid încă), cât mai ales în cel privat, se simt încercări de a integra tehnici educaţionale moderne, centrate pe copil. Cum să facem să scurtăm timpul de "aclimatizare" al acestor tehnici, în beneficiul copiilor? Pentru că inerţia e foarte mare... Iar de suferit din cauza "bâlbelor" de tot felul, suferă cei mici. Astfel de evenimente, ca acesta din 26 noiembrie, sunt evident benefice, dar mă tem că participarea cadrelor didactice este încă slabă... (sper din suflet să mă înşel!)

Oana Moraru la Social Media for Parents, iulie 2016
Oana Moraru: 
"Participarea cadrelor didactice, în cazul meu, până acum, a fost cam 50% din fiecare sală sau întâlnire pe care am condus-o. Profesorii și educatorii sunt, procentual, cam la fel de interesați ca părinții. Nici aceștia din urmă, raportat la toată țara, nu sunt foarte mulți încă.

Nu mulți sunt conștienți că suntem deja într-o nouă eră a parentingului sau a educației. O eră a personalizării actului didactic, o eră în care modelele de success s-au diversificat, în care copiii se nasc cu nevoia de a fi mai liberi și mai asertivi decât părinții lor. Suntem încă o societate majoritar stereotipă, condiționată de frici, tehnici de control și manipulare în creșterea copiilor.

Rolul acestor întâlniri în țară și în școlile în care ajung este construirea unui sistem capabil să-i contamineze pe cei încă netreziți. E un mecanism greoi, cu pași mici înainte și alți mulți înapoi.

De scurtat timpul natural de creștere spirituală a unei națiuni – căci despre asta este vorba – nu se poate vorbi în termini realiști. Cu toate astea, copilul tău de astăzi, asaltat de nedreptăți sau abordări învechite, nu trebuie neapărat să sufere. Nu dacă are lângă el părinți care, bine informați și încrezători în destinele lor, pot efectiv contracara efectelor nocive –dacă sunt – ale școlii. Cum?

O familie care și-a abandonat copilul școlii și care încă își imaginează că educația și viitorul în viață al celui mic pot fi lăsate pe mâini instituționale se înșeală amarnic. Nicăieri în lume școala nu mai face totul pentru devenirea copilului. Cele mai moderne variante educaționale au dezvoltat trasee individuale, au personalizat la nivel de 1-la-1 învățarea. Școlile s-au transformat în hub-uri unde familia, comunitatea și comunicarea în rețea contribuie cel puțin în egală măsură sau chiar îl concurează pe profesorul de la clasă.

Studiile arată că primele 1000 de zile în viața unui copil – atunci când nu e la școală – fac diferența anilor de mai târziu. Cel mai puternic predictor, de pildă, al bunăstării materiale și al succesului profesional ulterior, se regăsește în primii doi ani de viață. Atunci când, la nivel cognitiv, se deschide fereastra de oportunitate pentru limbaj. Sunt studii fără drept de apel care arată că felul în care mama vorbește copilului în primii doi ani de viață configurează dramatic conexiunile neuronale, capacitatea copilului de a prelucra date, de a face legături între concepte. Limbajul e gândire. Un copil înconjurat de dragoste conștientă și comunicare efectivă este un copil care va supraviețui oricărui sistem, oricât de desuet sau rigid. Pentru că el are plasticitatea sau flexibilitatea cognitivă să treacă dincolo de constrângeri ridicole. De aceea cred în atelierele și întâlnirile mele cu părinții. Dacă aceștia învață cum să fie lângă copiii lor,, cum să îi provoace, cum să pună flacără în sufletul lor, nimic nu îi poate opri."

B24Kids
Vă întreb acum ceva, referitor la o obsesie de-a mea şi ştiu că şi a altor mame: Dacă nu am făcut totuşi lucrurile "ca la carte" până la 6 ani, nici în familie, nici la grădiniţă, poate din necunoaştere, nu din reavoinţă - ce mai putem face, ce mai putem schimba mai târziu? Când e prea târziu ca să mai poţi contribui la dezvoltarea emoţională a copilului tău, ajuns deja mai mare? Şi care e acel ceva care face diferenţa între un adolescent, să spunem, cu educaţie, şi unul care a ratat formarea timpurie?

Oana Moraru:
"Partea miraculoasă a devenirii unui copil este că el manifestă din plin energia sau vibrația ta personală. Adică el este deja ceea ce emoțiile tale au căptușit în interiorul lui.

Dacă ai fost un părinte nesigur, ezitant și neasertiv, fii sigur că substanța asta ambiguă este deja în sistemul lui comportamental. Dacă ai fost un părinte cu nevoie mare de control, cu reflexul de a micromanageria fiecare moment al vieții lui, fii sigur că, mai devreme sau mai târziu, copilul tău ți se va opune, se va revolta, își va lua libertatea să te înfrunte, să te supere, se va bucura să facă toate greșelile de care tu te-ai gândit că îl ferești. Dacă ai fost un părinte care s-a temut mereu pentru sănătatea lui, care l-a protejat excesiv, l-a ferit de conflicte, de ploaie și de zile mai triste, fii sigur că lângă tine va apărea oglinda unui personaj mârâit, vulnerabil, cu tendințe de autovictimizare și permanent nevoi de validare. Dacă ai fost un părinte crispat ca fiica sau fiul tău să aducă acasă rezultate școlare, fii sigur că, la un moment dat, te va anunța că renunță la facultate.

Nu există un pur Matei sau o Ana ca atare, nici un Ionuț stătător de sine. Între noi și copiii noștri este un dans permanent, cu pași de ambele părți, care poate fi armonios și plutitor sau unul în care cel mare conduce în forță, îl împiedică adesea pe cel mic și este, prin urmare, la rândul lui, des călcat pe picioare. Partea bună este că dansul acesta se poate schimba oricând. Părintele poate să învețe oricând – adică până ce măcar puiul nu-și ia zborul din cuib – cum se țin brațele lejer, neîncleștete în dans, cum se ține privirea în ochii partenerului, cum se fac piruetele cu inima ușoară și cu zâmbetul pe buze, cum se ține o distanță exacta pentru necălcatul în picioare.

Dacă am pierdut anii de grație, anii formativi, nu este nimic. În secunda în care învățăm dansul, copilul-partener își schimbă imediat mișcările și eleganța pașilor lui. Au ei această putere incredibilă de a co-crea cu noi. De a manifesta ceea suntem noi în spirit.
Nu e niciodată târziu să te trezești ca părinte, să înveți să renunți la frici, la neîncredere, la agenda personală și la reflexul de a face din copilul tău omul care să îți umple golul sufletesc.
Cel mai adesea părinții greșesc sau pierd etape importante în dezvoltarea copiilor lor nu pentru că sunt răi, ci pentru că nu sunt conștienți. Cam toți avem iluzia egoistă că  ne împlinim prin copiii noștri. Până nu ne împlinim pe noi singuri și independent de cei din viața noastră, relația cu ei și cu copiii suferă și îi abuzează în același timp, la nivel subtil și neintenționat.


Ne dorim ca ei să ne facă mândri, ne dorim ca ei să fie ținta revărsărilor noastre de iubire, efectul acțiunilor noastre, prilejul de a ne lăuda la următoarea petrecere de familie sau la șuetele de birou. Copiii vin pe lume din alte motive – nici măcar nu sunt ai noștri. În momentul în care învățăm să le onorăm calea, să îi sprijinim din umbra, cu sfiala și spațiul necesar pentru a înțelege cine este fiecare dintre ei – toate lucrurile se schimbă instantaneu în relația cu ei. Nu mai e nevoie nici de pedepse, nici de constrângeri, nici de manipulări, amenințări sau mită. Iar timpul pierdut nu mai contează, pentru că prezentul este o eternă sărbătoare."

Cam atât. Dacă doriţi să aflaţi mai multe - aşa cum îmi doresc şi eu, ne vedem sâmbătă, 26 noiembrie, în sala de conferinţă!


Oana Moraru este expert în educaţie, profesor, educatoare şi învăţătoare, managerul şcolii Helikon, coordonator al Agenţiei pentru Mentorat Educaţional "Helikon", publicist pe teme de educaţie, formator didactic.

Pe 26 noiembrie 2016, Oana Moraru lansează invitaţia la un atelier aplicat - pentru părinți și educatori - cu exemple de activități, materiale și strategii pentru cea mai importantă etapă de creștere fizică, intelectuală și emoțională a copiilor noștri! O șansă pentru a începe devreme, inspirat și informat, dezvoltarea conștientă a celui mic.

Pentru educatoare, manageri de grădinițe și părinți, aceasta va fi o zi pe care să o luați în suflet și în practicile voastre de acasă și din clasă. O zi despre toate lucrurile care contează pentru fundația unui copil.

Suportul de curs conține toate informațiile, grafice și orare posibile ale activităților cu copiii - atât pentru educatoare, cât și pentru părinți. Plecați acasă cu un portofoliu și bibliografie pe termen lung!

Locul întâlnirii noastre este Ramada Plaza Hotel;
Intervalul: 10.00 - 16.00 ( 5 1/2 ore aplicate + pauza gustare - apă, cafea, ceai, patiserie și sandvișuri incluse - la sosire și în pauză)
Cost atelier: 420 lei
Înscrieri la: voceaparintilor@gmail.com
Mai multe detalii găsiţi pe pagina de facebook a evenimentului aici

Comments

  1. Eu sunt educatoare si mi-ar placea sa particip insa pretul de 420 lei este prea mult pentru posibilitatea mea financiara si sunt sigura ca mai sunt colege in situatia mea. Iar cum in invatamantul de stat nu se pune accent pe participarea la formari potrivite si in beneficiul copiilor, ne descurcam cum putem. Citim cat mai mult, ne inspiram de la diverse persoane specializate, cum este si dna Morar si asteptam sa se trezeasca cineva la realitate si sa ne ajute. Sa nu mai scriem atat de mult tot felul de procese verbale si alte hartii "necesare" ci sa invatam sa facem ceva in folosul copiilor acestora care au alte nevoi decat ale copiilor de acum 10, 15 ani.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vă înţeleg şi vă admir pentru dorinţa de a fi la curent şi de a aplica în clasă, cu copiii, lucruri noi şi frumoase! Noi vă vom aştepta şi aici, pe B24Kids, cu un articol inspirat din atelierul din 26 noiembrie.

      Delete

Post a Comment

Comentarii