Monday, March 27, 2017

Piramida gândirii la 6-12 ani

Maestru-discipol

În condiţiile în care în ţara noastră doar 10% din învăţători au har, iar 90% din copiii se pierd pentru că nu intră într-o relaţie de maestru-discipol, ci rămân la stadiul de elev-profesor, este aşadar foarte important ca profesorul să fie un maestru. 

Nu există creştere intelectuală fără supunere prin admiraţie. Pentru ca un copil să crească pe dinăuntru, el trebuie să intre într-o relaţie de discipolat cu învăţătorul. Să-l asculte orbeşte, dar cu dragoste. Nu există om realizat interior care să nu fi avut în trecutul lor astfel de maeştri, fie că aceştia sunt de la catedra de la şcoală, sau de la alte activităţi extra-şcolare. Copilul, dacă rămâne în stadiul de elev, nu se realizează decât mimetic, şi rămâne cu senzaţia că totul se desfăşoară pe deasupra capului lui.

Cam toată cultura educaţională, pedagogică din ţara noastră se bazează pe ghidaj: de exemplu, i se trasează clar, prin programa orei, etapele de realizare a unui proiect.

Dar aşezarea în poziţia de maestru-discipol presupune să nu afli ce ai de făcut, ci doar maestrul îl pune pe discipol într-o poveste, totul e ghidat cu o tehnică specială (vezi exemplul din filmul Austin's butterfly).

Revenind la întrebarea de la început: ce înseamnă să înveţi bine, dăm de piramida lui Bloom.
- Memorarea
- Înţelegerea
- Aplicarea
reprezintă primele 3 operaţii din ierarhia inferioară a gândirii.


Şcoala românească se cam opreşte la acestea trei: copiii sunt puşi să memoreze, să înţeleagă şi să aplice cele memorate şi înţelese. Iar noi ne bucurăm şi sărbătorim prin premii asta la copiii noştri! Încercăm "să ne măsurăm muşchii" pe ierarhia inferioară a gândirii. Or, acolo niciodată nu e destul! Dar pe copil asta nu-l creşte. Şi de aceea avem lupte de putere la efectuarea temelor, pentru că ei simt!

În pedagogia modernă, se spune că dacă şcoala dezvoltă doar acestea trei, atunci dezvoltă copilul doar până la jumate! Adevăratul salt îl face gândirea când aceste "ţigle pe casă" se aranjează sub forma unei plase de rezistenţă flexibile. Deci atunci când se folosesc analiza şi evaluarea - gândirea medie, precum şi creativitatea - din gândirea superioară.
În alte culturi, copiii de clasele II-IV nu stau în pupitre, ci la mese comune, pentru că această vârstă este fereastra de oportunitate pentru dezvoltarea colaborării. Colaborarea între indivizi de 30 de ani este cea dezvoltată la vârsta grădiniţei.

Trebuie să încercăm să dezvoltăm mai degrabă competenţele de gândire medie şi superioară, la această vârstă.

No comments:

Post a Comment

Comentarii