Pegas, amintiri din copilărie

Nu am nicio poză cu mine mică, pe bicicleta mea Pegas, dar sper să mă credeți pe cuvînt cînd vă spun că a fost una dintre cele mai emoționante experiențe din viața mea și rămîne una dintre cele mai frumoase amintiri din copilărie! Nu mai știu exact de unde a cumpărat mama bicicleta, pentru că nu era nouă, era la mîna a doua. Verde, cu șa lungă, albă, cu ghidoane răsucite, ca niște coarne de berbec. Cine mai era ca mine? Mă plimbam pe strada Maior Coravu și înapoi, în jurul Stadionului Național (cel vechi), adică în zona în care am copilărit. Apoi, cînd ”mi-a rămas mică”, știu că am dus-o la țară, unde bunicul meu a dat-o mai departe, altui copil care să o folosească.
Înainte de asta, avusesem tot un Pegas, dar mică, cu roți ajutătoare, pe care am învățat să merg, desfăcîndu-i tata roțile ajutătoare laterale.

Acum ceva vreme, cîțiva ani, am aflat că au reapărut bicicletele Pegas la noi. Fetele mele au deja biciclete și nu prea le place modelul cu șa lungă. Dar cînd le-am văzut sîmbătă, la evenimentul organizat de Pegas, pe ele pedalînd pe biciclete cum am avut eu, cînd eram mică, m-a năpădit un tăvălug de amintiri emoționante.

Rostul întîlnirii cu reprezentanții Pegas a fost acela de a discuta despre siguranță pe bicicletă, pentru copii. Noi, adulții, putem merge cu bicicleta și pe drumurile publice - copiii sub 14 ani nu au voie, conform regulamentului de circulație. Putem să ne punem casca protectoare - lor trebuie să le legăm noi casca, nu se admite abatere de la această regulă! Și alte reguli am mai aflat, vă las să le citiți și voi, ca să vă confirme ceea ce știați deja sau să le aflați acum, după caz. 
foto by anca ilie

foto by anca ilie

Comments